Alături de amănunte privind existența diavolului și puterile vrăjitoarelor , autorii aduceau argumente teologice care puteau fi folosite în această luptă, ce avea să fie o puternică tendință misogină. Și filozoful, magistrat francez Jean Bodin (1530-1596), a fost antrenat în această campanie și a redactat un veritabil cod  penal aplicabil persoanelor bănuite de practici magice: Despre demonismul vrăjitoarelor (Paris, 1582).

  În decurs de câteva secole, numai în Franța, Spania, Germania, Italia și Anglia au fost arse pe rug mai multe zeci de mii de omeni, în majoritate femei, deși printre victime au fost numeroși preoți catolici și anglicani, ba chiar și copii de șapte ani. 

  Abuzurile săvârșite împotriva presupuselor vrăjitoare semănau groaza în mediile sociale și în comunitățile din care acestea făceau parte.

  În ceea ce privește istoriografia noastră, aceasta nu s-a preocupat foarte mult de fenomenul vrăjitoriei. Istoricii de limbă maghiară și germană au avut mai multe preocupări legate de vrăjitoria din spațiul ardelean. În  Transilvania, vrăjitoria avea domenii vaste de acțiune. 

  La 10 august 1616, o femeie numită Codleanca a fost arestată la Brașov. Peste 6 zile, la ora unu a fost aruncată în apă, în fața Porții orașului , testul descoperirii de vrăjitoare.

  Dar, Codleanca a trecut proba, și cu toate acestea nu a fost eliberată imediat, ci a mai fost ținută în închisoare până la 14 septembrie, când a fost alungată din oraș în lipsa dovezilor. În anul 1631 o văduvă foarte bogată a fost arestată, pe numele său Climenen, considerată vrăjitoare. Focul a fost aprins însă a fost iertată, dar averea sa confiscată și ea alungată din oraș. Uneori, vrăjitoarele nu mai apucau nici macar procesul. La 19 martie 1679, o femeie din Crizbav (localitate de langă Brașov) a fost închisă, însă a murit de frig și frică iar cadavrul ei a fost aruncat.

Un alt caz a fost cel al vrăjitoarei Ersok. Aceasta  era soţia lui Katona Janos. Împotriva ei s-au depus mai multe mărturii printre care ale familiei Nagy Marton din cartierul Blumăna al Braşovului, ale fiicei unuia Gorbe Bartos pe nume Katta, ale soţiei lui Torok Marton, ale soţiei lui Sipos etc. Foarte interesante şi ciudate în acelaşi timp sunt declaraţiile persoanelor în cauzǎ. Soţia lui Nagy afirma în cadrul interogatoriului cǎ „spre dimineaţă, stăteam în pat cu soţul meu şi copilul nostru era în leagăn. Şi când m-am trezit, am văzut în faţa patului un ajutor de călău şi în spatele lui pe Ersok. Ajutorul de călău a vrut să-mi lege picioarele … şi să mă arunce în pârâu. Ersok îl încuraja să facă lucrul acesta … După ce au dispărut, l-am trezit pe soţul meu şi i-am povestit întâmplarea şi am ieşit în stradă strigând….”. Printre martorii apărării s-au numărat soţul ei şi cele douǎ fete, care nu au menţionat nimic rău la adresa acuzatei, care la rându-i a negat totul. Curios pare faptul cǎ asemenea martori au fost acceptaţi sǎ vorbeascǎ în favoarea acuzatei, fapt interzis de normele procedurale ale desfǎşurǎrii proceselor de vrǎjitorie. Deşi nu se cunoaşte conţinutul sentinţei, aceasta pare a fi foarte clară, adicǎ Ersok a fost gǎsitǎ vinovată de practicarea vrăjitoriei.

La Braşov, între anii 1621 – 1696 s-au desfăşurat aproximativ 20 de procese împotriva vrăjitoarelor. Camera de la primul etaj al turnului primăriei din Braşov a înregistrat multă jale cauzatǎ de torturi şi anchete pe aceastǎ temǎ. De cele mai multe ori, în cadrul proceselor de vrǎjitorie se aduceau martori mincinoşi care descriau scene fantastice. De exemplu, din cei 23 de martori aduşi la un proces desfǎşurat la Sighişoara în anul 1715, doi erau beţivi notorii, unul duşmanul reclamantei, iar altul ruda judecătorului. Mai mult de zece procese au avut loc la Sighişoara în ultimele trei decenii ale secolului al XVII-lea.

  Inchiziţia şi-a lăsat destul de puternic amprentele şi pe teritoriul Transilvaniei. Inchizitorii au acţionat pe cele două planuri specifice: pe de o parte au condamnat practicile vrăjitoreşti reale sau presupuse iar pe de alta au impus credinţa catolică prin toate metodele şi mijloacele posibile (ca de exemplu numeroasele încercǎri de catolicizare prin misiunile franciscanilor, dominicanilor şi iezuiţilor). 

Pentru mai multe detalii pot fi consultate teza de doctorat INCHIZIŢIA ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de Floroaia D. Mihai precum și Vrăjitoarele Braşovului, de Bogdan Florin Popovici, în Magazin istoric, nr. 7. De asemeni puteți viziona filmele :