Știai despre Istorie?

Declanşarea conflictului. Prin ultimatumul adresat Serbiei, după atentat, Austro-Ungaria lăsa să se înţeleagă că este gata să înceapă războiul. Încurajată de Germania, la 27 iulie 1914 a început operaţiunile militare. Situaţia internaţională a devenit deosebit de complexă datorită mobilizării forţelor militare aliate. La 3 august, Germania a declarat război Franţei, iar la 4 august Anglia a declarat război Germaniei. În primele momente Puterile Centrale (Germania şi Austro-Ungaria) se aflau în faţa forţelor Triplei Antante (Anglia, Franţa şi Rusia). Din punct de vedere militar Europa a fost împărţită în trei fronturi: frontul din Balcani, frontul de vest şi frontul de est. Forţele combatante pe frontul din Balcani au fost trupele sîrbe şi austro-ungare.

La sfîrşitul anului 1914, prin intrarea Turciei alături de Puterile Centrale, frontul se va întinde pînă în Caucaz şi Palestina. Pe frontul de vest s-au înfruntat armata germană cu Belgia, Franţa şi Anglia. Succesele armatei germane au pus probleme serioase aliaţilor. Parisul a fost salvat cu preţul a cîteva sute de mii de morţi. Pe frontul de est, în prima etapă, confruntarea a fost cîştigată de-armata rusă. Intervenţia armatei germane a salvat Austro-Ungaria de la un dezastru.

La începutul anului 1915, în Europa, s-a trecut la războiul de poziţii. A fost un război de uzură, de măcinare a forţelor, în care un rol important a revenit aviaţiei şi artileriei. Perioada a fost marcată şi de o activitate diplomatică deosebită, menită să atragă noi aliaţi. Astfel, Antanta a reuşit să atragă Italia şi România. Puterile Centrale au atras de partea lor Bulgaria şi Turcia. Intrarea acestora în război a modificat mult situaţia de ansamblu. Dacă în vest se menţinea un război de poziţii, în răsărit a fost declanşată ofensiva germană pe un front între Vistula şi Carpaţi. Datorită acestei acţiuni armata rusă a fost obligată să se retragă. Aliaţii din Antantă au deschis, în anul 1915 frontul din Mediterana. Acţiunea denumită "Dardanele" s-a încheiat însă cu un insucces. Singurul avantaj pentru Anglia şi Franţa a fost consolidarea poziţiei la Salonic. Anul 1915 s-a încheiat cu un uşor avantaj pentru Puterile Centrale. Anul 1916 a fost mai bogat în acţiuni ofensive. Antanta a rezolvat mai repede dificultăţile tehnice. Anglia şi-a trecut trupele pe continent în ajutorul Franţei. Puterile Centrale au avut dificultăţi în aprovizionarea tehnico-materială. De fapt doar industria germană era cea care trebuie să doteze armatele proprii şi cele aliate. Aceasta ar putea explica situaţia mai puţin bună din anul respectiv. Germania n-a putut înfrînge rezistenţa anglo-franceză în marile bătălii de la Verdun. La jumătatea anului 1916 ruşii au reluat ofensiva pe frontul de răsărit. Italia şi România au intrat în război fără să poată exploata succesele obţinute în prima etapă. . În anul 1916 au avut loc multe operaţiuni navale. Cea mai mare bătălie, "Bătălia Iutlandei", a fost cîştigată de Anglia. Bilanţul anului 1916 a fost favorabil Antantei. Puterile Centrale au suferit înfringeri pe frontul de vest şi au reuşit o stabilizare parţială în est. In bilaţul anului respectiv sunt cuprinse şi serioase dificultăţi economice. Puterile Centrale au fost primele- care au simţit aceste dificultăţi. Atît Germania, cît şi, mai ales, Austro-Ungaria s-au aflat în pragul unor crize alimentare. Ţările Antantei nu au fost scutite de o scădere a nivelului de trai. Franţa care a avut de suportat, pe o parte a teritoriului, prezenţa trupelor germane, a avut multe probleme alimentare. Datorită acestor fenomene au apărut multe probleme politice. Opoziţia antirăzboinică era tot mai cuprinzătoare şi mai activă. Proiecte privind încheierea războiului Proiectul german avea la bază principiul anexărilor teritoriale; de la Rusia erau luate Polonia, Lituania, Bielorusia şi guberniile baltice, Belgia era anexată Germaniei, teritoriile franceze Longwy şi Somme, erau anexate Germaniei, distrugerea supremaţiei navale a Angliei şi acapararea vastului ei imperiu colonial. Proiectul austro-ungar prevedea: instaurarea dominaţiei în Balcani, rectificarea frontierelor cu România şi Italia, constitutirea statului polonez sub controlul Austro-Ungariei.

Proiectul englez prevedea: menţinerea echilibrului de forţe în Europa, asigurarea supremaţiei maritime a Angliei, restituirea Alsaciei şi Lorenei la Franţa, destrămarea dublei monarhii austro-ungare, restaurarea Belgiei, Puterile Centrale erau obligate să plătească daune. Proiectul francez a avut în vedere, în primul rînd, restituirea Alsaciei şi Lorenei.

Proiectul rus se referea la întărirea autorităţii imperiului asupra Prusiei Orientale, Poznaniei, Galiţiei, Constantinopolului şi strîmtorilor Bosfor şi Dardanele. Datorită situaţiei militare, Germania a fost prima care a solicitat preşedintelui american, Wilson să înceapă medierea pentru încheierea păcii. Anul 1917. Evenimente politico-militare. Intrarea SUA în război. Anul 1917 a debutat, pentru mersul războiului, sub imperativele bilanţului anului precedent. În ianuarie 1917, Germania şi-a prezentat oficial punctele de vedere privind încheierea păcii în care se propunea: Franţa să-i restituie o porţiune din Alsacia şi Saar, o frontieră care să garanteze securitatea Germaniei şi a Poloniei din partea Rusiei, redarea coloniile germane ocupate de Antantă, restaurarea Belgiei, despăgubiri pentru intreprinderile şi germanii care au avut de suferit. Conferinţa interaliată de la Roma, ianuarie 1917, a prezentat un alt proiect. Se cerea: restaurarea Belgiei, Serbiei, Muntenegrului şi despăgubiri pentru ele, evacuarea teritoriilor franceze, ruse şi române, respectarea drepturilor naţionalităţilor. Mediaţia Statelor Unite, care nu a fost prea insistentă, nu a reuşit să convingă. În aceste condiţii, fără a mai avea sprijinul austro-ungar, Germania a decis să reia ofensiva. Nici războiul submarin, nici acţiunile terestre n-au reuşit să îngenuncheze Antanta. între evenimentele importante ale anului 1917 a fost şi intrarea SUA în război. Dacă la începutul conflictului America s-a declarat neutră, ceea ce n-a împiedicat-o să facă comerţ cu ambele tabere, datorită torpilării unor vase americane, a fost părăsită această poziţie. La 2 aprilie 1917, preşedintele Wilson a anunţat intrarea în război alături de Antantă. Consecinţele acestui act au fost multiple. În primul rînd, a sporit forţa militară a aliaţilor. În al doilea rînd, Puterile Centrale (Germania întrucît Austro-Ungaria era tot la slăbită) aveau două alternative, să încheie o pace de compromis sau să continue lupta. Situaţia militară nu s-a schimbat foarte repede. Pe fronturile europene n-au fost obţinute victorii decisive. Antanta nu a putut trece la o ofensivă generală. Pe frontul de est situaţia s-a schimbat şi datoriţii revoluţiei ruse din februarie 1917. Mai deosebit a fost succesul Angliei pe frontul din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Armata turcă a capitulat dînd posibilitate englezilor să ocupe Gaza, Jaffa şi Ierusalim. Bilanţul militar al anului 1917 lasă să se înţeleagă că războiul va continua. Pe de altă parte bătăliile şi agravarea situaţiei interne a fiecărei mari puteri au adus în prim plan problema încheierii păcii. O primă încercare a făcut Austro-Ungaria. Se propunea încheierea păcii pe baza "stătu quo ante". Papa Benedict al XV-lea a propus o pace de compromis, cu dorinţa de a salva Austro-Ungaria. Neînţelegerile dintre cele două tabere, ca şi neînţelegerile din cadrul acestora, au făcut ca pacea să rămînă doar un vis. "Oamenii care în 1914 - spunea istoricul Launay - au fost incapabili să împiedice declanşarea conflictului s-au dovedit, în 1917, tot atît de incapabili de a-i pune capăt...". Este firesc ca în aceste condiţii operaţiunile militare să fie reluate anul următor. După ieşirea din luptă a Rusiei, urmare a revoluţiei din octombrie, Germania a reluat ofensiva în vest. Armata germană a fost oprită. între 25 iulie şi 7 august 1918 s-a dat a doua bătălie de pe Marna. Din 8 august Antanta a început ofensiva generală pe frontul de vest. Puterile Centrale şi aliaţii lor au suferit înfrîngeri după înfrîngeri pe toate fronturile. La 29 septembrie a capitulat Bulgaria. Ea 3 noiembrie Austro-Ungaria a semnat capitularea necondiţionată. La 30 octombrie Turcia a încheiat armistiţiu. Comandamentul german a sperat să amîne capitularea. Prin nota trimisă preşedintelui american, guvernul german, condus de Max von Baden, a încercat să obţină condiţii mai puţin severe. Preşedintele Wilson a cerut capitularea necondiţionată. în dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1918, la Compiegne, s-a semnat capitularea Germaniei şi încheierea primului război mondial. Condiţiile armistiţiului au fost: evacuarea tuturor teritoriilor ocupate în decurs de 15 zile, cu excepţia regiunii de răsărit; trupele germane din Austro-Ungaria şi Turcia trebuie retrase imediat; armatele aliate vor ocupa malul stîng al Rinului; Germania renunţă la prevederile tratatelor de la Brest-Litovsk (încheiat cu Rusia) şi Bucureşti; trupele germane din Africa vor capitula; Germania va elibera toţi prizonierii; Germania va da învingătorilor 25.000 miltraliere, 1.700 avioane, 5.000 tunuri grele, 5.000 locomotive, 150.000 de vagoane, 5.000 autocamioane, toate submarinele, 8 crucişătoare, 10 cuirasate, restul flotei era dezarmată, se instituie o blocadă asupra Germaniei pînă la semnarea păcii. Bilanţul războiului. Durata în timp - 52 de luni. State participante -28. Forţă demografică angajată - 75 milioane de oameni. Pierderi umane -37.494.156 morţi şi răniţi. Cheltuieli - 331,6 miliarde de dolari, pentru întreţinerea armatelor şi fabricarea armelor şi muniţiei necesare. La acestea se adaugă pierderi materiale; flota comercială, fabrici şi uzine distruse, căi ferate şi şosele, terenuri agricole, şeptel bovin, imobile distruse, total sau parţial. Bilanţul politic al războiului cuprinde o serie de elemente. În primul rînd, au fost evidenţiate cu claritate cauzele care l-au generat. În al doilea rînd, este menţionată schimbarea raportului de forţe în politica colonială. Germania a fost exclusă din rîndul posesoarelor de colonii. Lupta de eliberare a popoarelor aflate sub dominaţia austro-ungară duce de dezmembrarea imperiului dualist şi formarea statelor naţionale. în urma revoluţiei din octombrie 1917 Rusia are o altă orientare politică. Prin participarea la război a Statelor Unite şi a Japoniei are loc o schimbare a raportului de forţe pe plan mondial. Europa era subordonată economic SUA prin cele 9 miliarde de dolari împrumutaţi în timpul războiului.