M6Hn6mTQZW7TVc6E0RaEenFR2EI noiembrie 2011 | Știai despre Istorie?

Capitalismul

                                          articol realizat de Spinu Sebastian
  
   În acest articol ne propunem să analizăm evoluţia fenomenului economic numit capitalism, să îi găsim într-o oarecare măsură un început, iar apoi să urmărim evoluţia gândirii economice în epoca modernă. Deşi spiritul capitalist nu intră în tiparele vieţii din perioada medievală, trebuie să îi căutăm forma primitivă în perioada medievală. Fernand Braudel spune despre capitalism că se desfăşoară şi îşi afirmă forţa la vârful societăţii, fiind prezentat ca apogeul şi motorul progresului economic. Însă tot el subliniază că modernitatea nu a creat capitalismul ci l-a moştenit[1]. Este greşit dacă ne gândim că goana după aur şi argint ar defini spiritul capitalist. Este însă vorba de o mentalitate schimbată a unor societăţi, iar acestea vor fi promotorul gândirii economice moderne.
   Termenul de "capitalist" nu are numai o dimensiune economică, deşi economicul a jucat un rol esenţial, pentru că orice societate ca să existe, să creeze, trebuie să aibă condiţii de viaţă asigurate. Când spunem capitalist, înţelegem

Ocuparea Etiopiei de către Italia

 articol realizat de Lungu Vlad

   Încă din 1927, într-unul din numeroasele sale discursuri fulminante, dictatorul de la Roma, Benito Mussolini, uimea lumea cerând pământ. ,, Singura soluţie este să ni se dea pământ, pământ pentru un popor prea numeros, fără pământ pentru puterea sa, pentru libertatea sa mediteraniană…”. Agresiunea Italiei asupra Etiopiei a fost un act premeditat, cucerirea ei fiind prezentă în planurile expansioniste italiene de câteva decenii bune, încă de prin anii 1880.[1] În timp ce flota italiană este puternic lovită la Taranto şi la Genova, trupele din Commonwealth pornesc din Sudan şi din Africa de Sud pentru a cuceri Eritreea şi Etiopia.[2]

Înființarea DGSP


articol realizat de Costia Bogdan Andrei

    În toate ţările din estul şi centrul Europei intrate în orbita Moscovei, partidele comuniste au acţionat în preluarea puterii ca adevărate „brigăzi de şoc” ale „mişcării revoluţionare”[1], după expresia lui Stalin, care au luat „măsuri reale pentru lichidarea asupririi capitaliste şi moşiereşti”, pentru a uşura „situaţia popoarelor care lâncezesc sub jugul capitalismului”[2]. În perspectiva impunerii mondiale a comunismului, noile regimuri instalate în ţările ocupate la finele războiului de armata sovietică joacă un rol extrem de important, socotea Stalin: „a fost greu atâta timp cât brigada de şoc a fost una singură. Dar asta a fost odată. Acum lucrurile stau altfel. Acum au apărut noi brigăzi de şoc – ţările de democraţie populară”[3].