Știai despre Istorie?

  Azi Brazilia este recunoscută prin minunatele sale plaje, prin carnavalul de la Rio, prin fotbalul de calitate și pentru bogăția sa în resurese naturale.   Însă Brazilia a fost "piesa" copleșitoare din toate punctele de vedere, din uriașul imperiu colonial portughez, ea fiind mult mai mare decât metropola!   Era unica țară din  America Latină în care se vorbea portugeza. Până în 1808 a trăit în condiții de izolare culturală. Lisabona nu îngăduia orice fel de liber schimb, nu îngăduia o presă autonomă și promova un învățământ elementar și mediu identic cu cel administrat în Europa.   Din punct de vedere economic și social, de când amiralul portughez Pedro Álvarez Cabral a intrat în posesia noului pământ, la 26 aprilie 1500, botezat Vera Cruz, și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, au avut loc mari schimbări, în special în detrimentul băștinașilor. Descoperirea aurului a atras spre zona respectivă o mulțime de portughezi, zeci de mii de sclavi, apărând centrele: Ouro Preto, Sabora, Mariana, Sao Joao d'el Rei etc. Aur s-a descoperit și la Matto Grosso, în apropierea frontierei cu Bolivia. Primele cantități de aur au sosit la Lisabona în 1699 (500kg). În secolul al XVIII-lea, s-au adus din Brazilia 858.256 kg aur.   În 1730 s-au descoperit și zăcămintele de diamante. Astfel, unii se îmbogățesc vertiginos, în timp ce mii de sclavi mor în mine.   Căpitanul James Cook , vestitul navigator care a vizitat Brazilia și Rio de Janeiro în  1768, ne-a lăsat descrieri deosebit de interesante, din care redăm aceste pasaje: "Minele bogate se află la mare depărtare, în interiorul țării. Locul unde se găsesc este ținut în mare taină; oricine era găsit pe drumul care ducea la ele era  spânzurat de cel mai apropiat copac, dacă nu putea să justifice suficient pricina care-l adusese pe acolo. În fiecare an se importau 40.000 de negri care să sape în aceste mine. Mortalitatea este atât de mare încât, în 1766, încă 20.000 au fost transferați din orașul Rio să înlocuiască negrii dispăruți ".   În schimb, "clima din Rio de Janeiro era plăcută și sănătoasă, briza marină suflă toată ziua, iar solul produce din belșug toate fructele tropicale: portocale, lămâi, pepeni, nuci de cocos. Orașul este frumos, strada pricipală are case cu trei etaje, este curățenie, nu există cerșetori, mica nobilime ține trăsuri la care se înhamă catâri, iar doamnele folosesc lectici (scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni) cu perdele, purtate de câte doi negri. Spițeriile folosesc și de cafenele, unde se adună lumea bună spre a bea capillaire (sirop de ferigă) și să joace table".   Marchizul de Pombal a extins și asupra Braziliei ideiile renovatoare: a reprimat corupția, a impulsionat producția agricolă și minieră, dar luând simultan și unele măsuri pentru îmbunătățirea vieții țăranului și a sclavului din mină, a abolit sclavajul indieniilor (1775).   Chiar dacă după dizgrația lui Pombal, multe măsuri au fost anulate, viața merge înainte, iar la începutul secolului al XIX-lea existau deja tipografii, ziare bănci, Brazilia mergând cu pași repezi spre separarea deplină de metropolă.