Știai despre Istorie?

   Istoricii au căzut de acord că apariţia primelor unelte s-a petrecut acum 1 milion de ani. Dezvoltarea muncii este paralelă cu apariţia societăţii. Dovezile găsite în urma cercetărilor în Dobrogea datează de cea 100.000 ani, în timp ce în restul României aparţin aşa numitei culturi de prund.

   Cea din secolul al V lea î.e.n. - Dobrogea - traco-geţii �> a doua etapă a fierului cu inspiraţii din civilizaţia elenică.

   Istoria străveche a Dobrogei a ocupat un loc special în cadrul general al procesului istoric petrecut în acelaşi timp în interiorul unităţii geografico-culturale constituite la Dunărea de Jos şi Marea Neagră.

   În neolitic, de o parte şi de celalată a Dunării au locuit aceleaşi comunităţi gentilico-tribale care au dezvoltat pe ambele maluri ale fluviului o cultură unitară care s-a menţinut.

   Din ansamblul informaţiilor arheologice de care se dispune reiese că extinderea culturii Hamangia la vest şi la nord de Dunăre este mai mult decât probabilă. Se are în vedere de asemenea că în sud-estul Munteniei nu s-au găsit urme de locuire a oamenilor culturii Criş.

   Această integrare a evoluţiei istoriei Dobrogei în unitatea dunăreană şi pontică se manifestă tot atât de clar şi în epoca bronzului, pentru a se accentua şi mai puternic în epoca fierului.

   Originalitatea ce caracterizează dezvoltarea societăţii omeneşti de pe aceste meleaguri se manifestă în epoca comunei primitive în primul rând printr-un decalaj faţă de evoluţia generală. Această evoluţie (manifestare) are mai multe cauze:

1. posibilităţile interne ale comunităţii de a folosi toate resursele naturale locale şi a asimila creator influenţele externe;
2. influenţa tuturor factorilor externi; 
3. condiţiile mediului natural, aşezarea geografică şi legătura cu Dunărea.

   Comunităţile gentilico-tribale de pe teritoriul dobrogean au participat la geneza culturilor din Câmpia Munteniei şi Moldovei, ajungându-se la un amestec de triburi şi grupuri de triburi semnalate în studiile antropologice.

   În decursul epocii paleometalice, comunităţile dobrogene au difuzat cunoştinţele acumulate şi dobândite privind prelucrarea cuprului şi bronzului.

   Aceste triburi din Dobrogea au fost primele care au intrat în contact cu lumea sclavagistă greacă. Conduce la normalitatea faptului că au influenţat puternic structural, social şi economic. Tot aceste triburi au creat arta istorico-pontică de la sfârşitul primei epoci a fierului şi din epoca următoare. "Tezaurul de la Craiova" - un mormânt princiar tracic, coiful de aur de la Poiana Coţofeneşti, tezaurul de aur de la Băiceni (Cucutenii Modo vei).

   Primele dovezi de prezenţă a omului în Dobrogea apar în perioada 100.000-40.000 î.e.n. - paleoliticul mijlociu.

   Musterianul reprezintă o important etapă în dezvoltarea omului = etapă a paleoliticului mijlociu (denumire după o localitate din Franţa Le Moustier). Omul acestei epoci este Neanderthal autentificat în România dar negăsit în Dobrogea. Omul reuşeşte să producă focul, se perfecţionează graiul articulat. În locul hoardelor se formează ginţile materne.

   Despre cultura musteriană în Dobrogea se ştia foarte puţin până în 57 -descoperindu-se dovezi în Peştera "La Izvor", "La Adam" etc (Medgidia).

   În domeniul uneltelor de silex, descoperirile de la Cheia au permis cercetătorilor informaţii importante. O altă unealtă este "răzuitorul" de diferite forme ce folosea la răzuitul pieilor, la prelucrarea lemnului şi osului, precum şi la tăierea cărnii.

   În musterian se mai răspândesc şi uneltele cioplite pe două laturi numite unelte bifaciale, legate la un suport de lemn foarte asemănătoare cu suliţele.

   Din identificarea oaselor din peşteri s-a putut stabili şi fauna şi clima omului de Neanderthal în Dobrogea: ursul, hiena, renul, rinocerul siberian, calul sălbatic, bizonul.  

   Paleoliticul superior (40.000 - 10.000 î.e.n.) - începutul erei gentilice matriarhale 

   În Dobrogea s-au făcut descoperiri că zona prezenta condiţii favorabile dezvoltării acestei perioade. O peşteră locuită de oamenii paleoliticului mijlociu "La Adam" - Târguşor (Medgidia).

   În domeniul uneltelor de piatră cioplită s-a constatat o perfectă continuitate între paleoliticul mijlociu şi cel superior.

   Tot în paleoliticul superior aveau să apară şi primele unelte mărunte numite microlite. încă din aurignacian numărul uneltelor se înmulţeşte, perfecţionându-se mereu cele vechi. Apar răzuitoarele pe lame sau aşchie de diferite tipuri şi variante, apoi lame, cuţite, fierăstraie şi vârfuri de săgeată. Tot în aurignacian se dezvoltă uneltele de os.

   În domeniul organizării sociale, ginta maternă (toţi cei înrudiţi de sânge) se consolidează.

   Nu se poate vorbi de ritualuri de înmormânatare şi nici de artă.

   Nu există foarte multe dovezi despre paleoliticul mijlociu şi cel superior în Dobrogea.  

 Tranziţia paleolitic - neolitic - mezolitic (10.000 - 5.000 î.e.n.)  

   Trecerea de la paleolitic la neolitic a însemnat pentru Dobrogea o perioadă de mari transformări. Alături de forme ale economiei târzii paleolitice, încep să apară acum şi să se dezvolte progresiv premizele unei vieţi noi. Spre sfârşitul mezoliticului s-a ajuns la cultivarea pământului, s-au domesticit animalele (câinele), se dezvoltă vânătoarea; datorită condiţiilor de climă, faună şi floră faţă de cuaternar sau paleolitic => o nouă etapă geologică - holocen sau actualul geologic.

   Dispărând animalele mari oamenii s-au orientat în vânătoarea de animale mici şi păsări, s-a dezvoltat pescuitul dezvoltându-se şi unelte necesare pentru acestea. Se inventează barca scobită într-un trunchi de copac (monoxylan) de obicei cu ajutorul focului.

   Faptul coincide cu încheierea procesului antropogenetic - apare homo sapiens-omul raţional actual.

   Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unei culture neolitice foarte vechi în Dobrogea.  

 Neolitic - epoca uneltelor de piatră şlefuită (5.500 - 2.200 î.e.n.)  

   Cultivarea plantelor, creşterea animalelor domestice se dezvoltă în Dobrogea -practici ale culturii fecundităţii şi fertilităţii Cernavodă, Limanu, Mangalia. Din această perioadă s-a descoperit cimitirul de la Cernavodă cel mai mare şi cele mai mici de la Mangalia şi Limanu.

   Pe solul Dobrogei s-a dezvoltat o artă neolitică legată de cultul fecundităţii, femeia-mamă. Prin descoperirea culturii Hamangia a putut fi aşezată pe alte baze şi cu rezolvări noi problema genezei culturilor Boian şi Gumelniţa (Complexul Cucuteni -Tripolie).

   Problema perioadei de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, apariţia grupurilor de păstori nomazi din stepele nord-pontice şi a celor sudice, egea-anatoliană spre Dunărea de Jos.  

 Cultura Hamangia  

   Cultură neolitică necunoscută - vechiul nume al satului şi al gării actuale (comuna Baia - Istria).

   Săpăturile arheologice 1952 şi în anii următori în aşezarea neolitică de pe Dereaua Ceamurliei de Jos şi în cea de pe lacul Goloviţa de pe teritoriul comunei Baia s-au adăugat descoperirile de la Tariverde, de la Nuntaşi şi mai ales de la Cernavodă unde s-au descoperit câteva aşezări şi un vast cimitir aparţinând purtătorilor aceleaşi culturi.

   Cultura Hamangia este documentată în stadiul cercetărilor deocamdată numai în Dobrogea. Descoperiri recente în Burgas (Bulgaria) arată că în împrejurimile oraşului Varna există dovezi despre cultura Hamangia. Caracterul arhaic al acesteia subliniază marea ei vechime şi a durat două milenii oprindu-se în neoliticul târziu.

   Purtătorii culturii Hamangia locuiau pe terasele joase ale apelor (Ceamurlia de Jos şi mai înainte Cernavodă) ocupau peşterile. Aceste aşezări nu erau întărite de mâna omului, la Ceamurlia de Jos s-a descoperit doar un şanţ de mici dimensiuni. Oamenii culturii Hamangia nu rămâneau multă vreme în același loc. Nu se cunosc aşezări cu mai multe nivele care să reflecte o locuire mai îndelungată.În interiorul aşezărilor culturii Hamangia se întîlnesc bordeie, semibordeie şi colibe; locuinţele mai mari se întâlnesc doar ca excepţie. 

   Uneltele de silex sunt numeroase, ele fiind de obicei lucrate pe loc. Ele foloseau drept cuţitaşe sau formau aşa numitele unelte compuse. Alături de ele apar răzuitoarele simple sau cu funcţie dublă, străpungătoare pe lame, trapeze etc.

   În grupa aceasta de unelte mărunte persistă încă o puternică tradiţie microlitico-mezolitică. Destul de frecvente sunt topoarele de piatră dură. Cele mai multe topoare s-au găsit la Cernavodă. 

   Râşniţele de mână sunt relativ rare, cuprul abia începuse a fi folosit şi numai pentru podoabe. Se găsesc ustensile de os şi corn de cerb.

   Ceramica - Vasele de lut - atât în ceea ce priveşte tehnica lucrului cât şi în formele şi decoraţia lor constituie una dintre caracteristicile originale şi care diferenţiază cultura Hamangia.

   La vasele mari întâlnim barbotina care acoperă suprafaţa exterioară a vaselor sau este organizată în striaţii paralele. Pictura nu era descoperită. S-au descoperit vase cu decoraţii şi striaţii făcute cu marginea unei scoici - cardium - ornamente cardiale.

   Puterea de creaţie la Hamangia se manifestă prin combinarea elementelor simple (linii, benzi, triunghiuri, cercuri) după metoda triglifelor şi metopelor.

   Membrii comunităţilor culturii Hamangia aveau podoabe din scoici sau din marmură albă. La Agigea s-au găsit podoabe - perle şi brăţări din cupru - rare. Prezenţa unor podoabe Spondylus face dovada unor legături de schimb ale purtătorilor culturii Hamangia cu lumea mediteraneană. Un interesant depozit s-a găsit la Cernica (Bucureşti) - podoabe din cochilie de scoică (Spondylus).

   Originalitatea culturii Hamangia se oglindeşte deopotrivă în plastic antropomorfă făcută din lut ars, mai rar din marmură albă. 

   Majoritatea obiectelor de lut (găsite la Baia, Cernavodă) reprezintă figurine feminine legate de cultul fecundităţii şi al fertilităţii. Femei în picioare cu mâinile pe piept sau pe pântec, cu sânii foarte dezvoltaţi, capul symbolic printr-o coloană. Unele au fost pictate în galben - pictură crudă.

   O altă grupă o constituie tipul de idoli şezând, schematizate, ex: Gânditorul.