La începutul epocii moderne, lumea prezintă o extremă diversitate, pregnantă pe toate planurile - social, economic, politic, cultural. În momentul în care capitalismul se instaurează în unele regiuni ale Europei, întâlnim în alte regiuni ale lumii toate etapele care l-au precedat cu excepţia sclavagismului, deşi unele elemente ale acestuia persistă totuşi.
Regiuni întinse se află în stadiul comunei primitive. Unele populaţii din Austalia, Oceania, anumite regiuni ale Africii şi Americii de Sud nu au depăşit încă paleoliticul. O parte a triburilor din Africa şi America de Nord trăiesc în condiţiile neoliticului. Altele, mai dezvoltate au ajuns în epoca bronzului sau chiar a fierului.
Leagăn al civilizaţiei, Asia a cunoscut până în epoca modernă un anumit imobilism. Acesta este caracterizat de persistenţa proprietăţii monarhului cu puteri despotice: asupra întregului pământ şi a unor comunităţi săteşti posesoare doar a unor teritorii. Aceste caracteristici sunt considerate ca definind "modul de producţie asiatic". Ele nu sunt la fel de pregnante în întreaga Asie. În nordul continentului persistă relaţiile gentilice, în Japonia sistemul social-economic se aproprie mai mult de feudalismul european.
Regiunea cea mai dezvoltată este Europa. Majoritatea ei se află în ultima fază a feudalismului. Nobilimea deţine poziţia preponderentă în stat ca şi majoritatea proprietăţii funciare. Chiar în regiunile mai dezvoltate, economia rămâne preponderent agrară şi la un nivel scăzut, cu excepţia câtorva regiuni, Olanda mai ales.
Condiţiile de viaţă sunt în general dificile, mai ales în mediul sătesc. Ele sunt agravate periodic de calamităţi naturale, epidemii, războaie. Toate acestea menţin numărul locuitorilor scăzut. Cel mai populat stat, Franţa, nu depăşeşte douăzeci de milioane într-o perioadă când media de vârstă este de 20-25 de ani.
Europa deţine o superioritate şi pe plan cultural. Ea beneficiază de roadele Renaşterii şi Reformei. Chiar dacă lent încă, progresul ştiinţific, tehnic, artistic este evident. El este consolidat prin extinderea învăţământului şi crearea academiilor. Tiparul asigură o mai largă răspândire a culturii, fapt la care contribuie şi generalizarea utilizării limbilor naţionale. Chiar astfel, cultura păstrează un caracter elitist; marea majoritate a populaţiei rămâne analfabetă.
Asia beneficiază de o cultură străveche. Aceasta este însă mai mult speculativă şi rutinară. De pe urma ei nu beneficiază decât cercuri foarte restrânse, în parte datorită şi marilor dificultăţi ale unor alfabete.
În America vechile culturi încep să dispară. Incaşii cunoşteau scrierea. Mayaşii aveau înalte cunoştinţe astronomice, împărţirea anului fiind aproape perfectă; cifrele lor sunt superioare celor romane. Civilizaţiile precolumbiene au fost însă, în cea mai mare parte, distruse de cucerirea spaniolă.
În celelalte regiuni ale globului, cultura este puţin dezvoltată. La majoritatea populaţiilor lipsesc chiar rudimentele scrierii. Aproape singurele manifestări culturale sunt sculptura, muzica şi dansul legate de magie.
În general, la baza vieţii spirituale stau concepţiile religioase. Şi acestea sunt deosebit de diverse. La populaţiile mai înapoiate, continuă formele primitive - animismul, totemismul, zoomorfismul. În Asia religiile reflectă lipsa de dinamism a societăţii, legată uneori ca în India şi de sistemul de castă, mai ales hinduismul. La fel se prezintă situaţia în China, unde coexistă daoismul, confucianismul şi budismul. Prezent şi pe continent, cultul strămoşilor devine în Japonia religia principală şintoismul. Aceste religii privesc lumea ca neschimbătoare, ceea ce frânează orice iniţiativă.
Dintre religiile monoteiste, islamismul are o răspândire foarte largă, fiind practicat din India şi Indonezia până în Maroc şi Peninsula Balcanică. Favorizând cuceririle războinice în vederea impunerii cu sabia a ideilor Profetului, el nu are însă nici o aptitudine pentru progresul intern.
În Europa, creştinismul este acela care predomină nu însă în forme unitare. În Răsărit biserica ortodoxă este mai puţin autoritară, datorită şi faptului că în anumite regiuni cucerirea otomană a transformat-o într-o religie tolerată, nelegată deci direct de stat; excepţia a constituit-o multă vreme Rusia, în Apus, catolicismului, atotputernic în Evul Mediu, i se adaugă religiile reformate, mai dinamice, care devin oficiale în unele state din centrul şi nordul continentului.
Ca urmare a descoperirilor geografice, s-au realizat premise pentru contactul între civilizaţii. Multă vreme însă principalele rezultate sunt de ordin economic şi politic. Europenii au beneficiat de bogăţiile celor două Lumi în acelaşi timp în care au realizat o modificare a hărţii politice a Planetei.
25 septembrie 2011 la 12:51
Foarte interesnat!Mersi mult.mai ales mi-atrebuit despre Europa la inceputul epocii moderne.Mersi!