Înainte să începem acest articol avem o întrebare pentru voi cititorii noștrii : - Voi ce ați spăla în România, și de ce? Așteptăm răspunsurile voastre în rubrica de comentarii. Nu uitați să vă abonați pentru a afla când au fost postate și alte răspunsuri...
Omul ar fi învățat încă din preistorie cât de periculos, uneori fatal, poate fi mâncatul cu mâinile murdare. Acest lucru i-ar fi determinat să-și spele mâinile murdare în apă. Asfel primii oameni s-au stabilit în apropierea râurilor. Aceștea foloseau apa simplă pentru a se spăla pe ei sau hainele lor.
În antichitate metodele de spălare erau mai evoluate. A început să fie utilizat săpunul atât pentru spălarea hainelor cât și pentru spălarea corpului. Săpunul primitiv era obținut din cenușă, sare și grăsime animală.Faptul că aceste soluții alcaline aveau proprietăți de curățare a fost descoperit probabil accidental. Cea mai veche atestare a fabricării săpunului datează din anul 2200 î.H. în vechiul Babilon. Conform legendei, cuvântul săpun, sau procesul de producere al acestuia, provine de la Muntele Sapo din Roma antică unde animalele erau sacrificate și incinerate. Atunci când ploua grăsimea animală și cenușa erau luate de apă și curgeau până la râul Tibru unde se amestecau cu lutul. Femeile care își spălau rufele în Tibru au descoperit că acest amestec le ușurează treaba. Numele se pare că ar putea proveni și de la orașul Savona unde în secolul al IX-lea d.H. se fabricau cantități mari de săpun.
Primele băi publice se pare că au fost construite în Roma antică în jurul anului 312 î.H. Acestea au fost foarte populare până la căderea Imperiului Roman. Acestea își vor pierde din popularitate în Epoca Medievală când teama (superstițiile) de a te îmbolnăvi datorită apei crește. Băile nu mai erau zilnice iar rufele erau spălate tot mai rar. Orașele au devenit supra-aglomerate. Apa murdară era aruncată direct pe străzi. Toți acești factori au contribuit la apariția marilor epidemii care au ucis zeci de milioane de oameni.
Săpunul era utilizat în principal în spălarea hainelor. Au apărut și noi metode de fabricare ale acestuia. Cel mai bun săpun era considerat cel fabricat din ulei de măsline la care erau adăugate și plante aromate pentru parfum. Principalele exportatoare de săpun fabricat din ulei de măsline erau Geneva, Savona sau Veneţia. Începând cu secolul al XII-lea Anglia acordă mai multă atenție fabricării săpunului iar din 1622 regele James I a acordat unui producător de săpun pentru monopolul afacerii sale suma de 100.000 de $ pe an.
Hainele erau spălate doar la fiecare două sau trei luni, lăsate la înmuiat într-o cadă cu o soluție de spălat (un fel de detergent din leșie și lut alb), apoi erau călcate în picioare sau bătute până când apa murdară se scurgea printr-o gaură. Acest procedeu era repetat până când apa ce se scurgea era curată și hainele puteau fi puse la uscat.
Sperăm că acest material este unul interesant și pe placul dumneavoastră. Nu lăsați întrebare de la începutul articolului să vă scape printre degete asemenea unui săpun și treceți răspunsurile așa curate cum sunt ele în rubrica de comentarii :-)
0 Response to " Istoria Spălatului "
Trimiteți un comentariu