Pentru că în ultimul timp se tot vorbește despre 2012 și sfârșitul lumii prin tot felul de metode ne-am decis să vorbim despre supraviețuirea omenirii în urma unui cataclism și anume a Potopului. Se pare că sfârșitul lumii a devenit în ultimul timp un subiect inebuizabil de care au profitat tot felul de companii. Și de ce nu ar profita dacă lumea e tot mai credulă și influențabilă.
Așa că ce ne-am decis să exploatăm și noi acest subiect. Rămâne ca dumneavoastră cititorii noștri să vă decideți dacă v-am "păcălit" destul de bine și așteptăm reacțiile dumneavoastră în rubrica de comentarii.
Dacă se examinează inscripțiile gravate pe stâlpi de lemn de către pieile roșii din estul Americii de Nord, se poate citi o poveste ciudată.
La început, conform cronicii gravate astfel, marea se întindea peste tot. Deasupra, în ceață, locuia Creatorul, etern și nevăzut. El a creat Soarele, Luna, stelele, apoi vântul care a împins apele. Și atunci a apărut uscatul. Creatorul a dat naștere primilor doi oameni și apoi animalelor. Fericirea domnea pe Pământ. Dar un duh rău a creat Șarpele negru, simbol al Răului: el a adus nefericirea, războiul, furtunile. Oamenii au luptat contra Șarpelui. Pentru a-i ucide, acesta a provocat un potop și apele au acoperit uscatul.
Creatorul a văzut suferința cumplită a oamenilor care încercau să scape de la înec. Ca să-i salveze, le-a trimis o broască țestoasă, mai mult decât uriașă care să-i culeagă din apă. Oamenii au fost salvați iar apele s-au retras eliberând uscatul pe care oamenii s-au așezat din nou.
La incași găsim de asemenea tema potopului. După tradițiile lor zeul Viracocha, creatorul oamenilor, le-a cerut să trăiască în pace, respectând legile morale. Dar, foarte mulți dintre ei erau orgolioși și desfrânați.
Virachocha i-a blestemat și, pe unii dintre ei, i-a transformat în animale sau în pietre. Apoi, pentru a-i pedepsi pe toți oamenii, a trimis apele să cuprindă pământul. Și a venit Uno Pachacuti, adică potopul. Dar animalele i-au simțit apropierea: în luna dinaintea potopului, lamele au devenit triste și și-au pierdut pofta de mâncare.
Apele au crescut timp de șaizeci de zile. Doar trei servitori credincioși ai lui Viracocha au scăpat de pedeapsă.
 |
| Viracocha |
Despre potop se vorbește și într-o legendă tlaxcalană din America centrală. Marele zeu Tezcatlipoca, a provocat potopul, dar, mai înainte, l-a urcat pe o mare corabie pe Tezpi( Noe indian) cu animale și plante.
Când apele au început să se retragă, Tezpi a dat drumul unui vultur. Acesta a început să mănânce carnea animalelor moarte înecate și nu s-a mai întors. Tezpi a trimis atunci alte păsări: doar un colibri a revenit pe corabie, cu o ramură verde în cioc. Această legendă este în mod evident foarte asemănătoare cu relatarea biblică.
 |
| Tezcatlipoca |
Relatări asupra unei imense inundații se regăsesc pe toate continentele. Au fost formulate tot felul de teorii și explicații științifice. Unii savanți au afirmat că o mare enormă interioară situată în Asia se golise pe la anul 2300 î.H. ca urmare a unui cutremur. O altă teorie a fost aceea a formării unor nori enormi ce ar fi înconjurat permanent planeta până când răcirea climatului a dus la condensarea acestor nori, urmată de ploi îngrozitoare. Unul din cele mai importante s-a produs în Mesopotamia. Acesta este redat în epopeea lui Ghilgameș.
O altă dovadă și mai spectaculoasă despre realitatea unui potop în Orientul Apropiat, poate fi descoperirea rămășițelor Corabiei lui Noe pe Muntele Arat, în Turcia orientală, unde ea ar fi eșuat. Primele expediții au fost conduse de Fernand Navarra. Primele fragmente de lemn fiind analizate în 1958. Recent un grup format din cercetători turci și chinezi au afirmat că în urma testării cu carbon s-a dovedit că rămășițele ar avea o vechime de 4.800 de ani, adică perioada în care se presupune că Arca lui Noe s-a aflat pe mare. Se pare că structura corabiei conținea mai multe compartimente, unele separate prin grinzi din lemn, unde se crede că erau ținute animalele. Ipoteza că zona în care s-a făcut descoperirea ar fi fost locuită a fost exclusă, întrucât nu au fost găsite dovezi ale prezenței umane, la o înălțime de peste 3.500 de metri. Fiecare scândură avea 8 centimetri lățime. De asemeni s-au descoperit pene de fixare ce reprezintă dovada construirii antice când cuiele de metal nu existau.Desigur există și păreri contradictorii care nu cred în această descoperire. Voi ce credeți...?Vă invit să urmăriți și videoclipul de mai jos în care este prezentată această descoperire.
29 martie 2012 la 14:27
biblia spune asa:în acea vreme a potopului singurul om credincios lui dumnezeu a fost noe si familia sa.dumnezeu a ordonat lui noe să construiască o arcă mare si încăpătoare.după ce a terminat arca sa purtat din toate speciile de animale si păsări pereki pereki în arcă si împreună noe cu familia sa au intrat în arcă.a venit un înger si a înkis toate portile.si îngerul sa asezat pază cu o sbie de fok.a început să plouă 40 de zile si 40 de nopti.toată lumea a fost nimicită de potop.nu se specifică nici o broască testoasă .e o eroare cu testosa mare eroare