Caracterizarea generala a procesului Dupa al II-lea razboi mondial lumea a fost impartita dupa expresia lui Jdanov in doua lagare: lagarul comunist si cel capitalist.In fiecare lagar exista o super putere: SUA si URSS.In mai putin de cinci ani (1945-1949), sistemul comunist inregistreaza un avans extraordinar in lume. In 1939, numai URSS-ul si protectoratul sau, Mongolia exterioara, se puteau revendica de la ideologia marxista. Imediat dupa Revolutia bolsevica din 1917, comunistii au incercat sa puna mana pe putere in Finlanda, Germania, Ungaria, Slovacia si Bulgaria, dar incercarile lor au esuat. Iar in tarile unde partidele comuniste erau bine implantate- ca in Franta-, speranta declansarii revolutiei se diminuase treptat, ca urmare a insasi politicii Kominternului. Insa dupa zece ani de la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, comunistii se aflau nu numai in fruntea Uniunii Sovietice si Mongoliei, dar si la conducerea a opt state din Europa de Est si meridionala ( Albania, Germania de Est, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Romania, Cehoslovacia, Iugoslavia) si, in Asia, in fruntea Chinei populare si a Republicii Democrate Coreene.[1] In zece ani, numarul populatiei care traia sub steagul comunist se marise de cinci ori, de la 170 de milioane in 1939, la mai bine de 845 de milioane in 1949. Aceste cifre, oricat de impresioanante ar fi, nu exprima decat o parte din ceea ce a reprezentat expansiunea comunismului in lume. In jurul acestui �nucleu dur � (inca nu era vorba de �bloc�), in tari cu regim liberal sau aflate sub dominatie coloniala, partidele comuniste cunoscusera, imediat dupa razboi, progrese uimitoare atat in Asia ( unde Ho Si Min, fodatorul Partidului comunist indochinez, proclamase, inca din august 1945, Republica Democrata Vietnam), cat si in Europa ( unde efectivele partidelor italian si francez se marisera in mod considerabil).[2] In perioada 1949-1953, statelele Europei Rasaritene au fost cuprinse de cel de-al doilea "val totalitarist", caracterizat prin: Consolidarea de regimuri politice noi - in principiu - pentru aceasta regiune, caracterizate prin faptul ca ele reprezentau variante locale ale socialismului de tip sovietic. Ele se deosebeau doar prin gradul de apropiere fata de "stalinismul de tip clasic" din URSS, care avea la baza dictatura birocratiei de partid. Consolidarea rapida a acestor regimuri politice a fost posibila gratie unor factori: - Intensificarea dezvoltarii economice si tranzitia la modernizarea sferei economice (aceste programe au fost propuse de catre guvernele de coalitie); - Compromiterea - in timpul razboiului - in constiinta publica, a ideilor europene de orientare liberala (si principiilor de organizare a societatii pe baze liberale), care, potrivit propagandei sovietice, nu erau capabile sa se opuna pericolului fascist; - Dupa razboi, in statele din zona, tendinta de negare a "vechilor stari" se intensifica, un factor care a contribuit la aceasta fiind asa-numitul sindromul de forta, gratie caruia la nivelul constiintei opiniei publice a luat nastere o reactie fata de ororile fascismului; - Atractia exercitata - pentru o parte a populatiei - de socialism, in general, si modelul sovietic de socialism, in special. Evident ca, atractia fata de modelul sovietic s-a datorat statutului de supraputere, dobandit de catre URSS la sfarsitul razboiului, precum si faptului ca modelul economico-social propus de catre URSS rezistase loviturilor Germaniei si, in final, obtinuse victoria. Toti acesti factori au contribuit la intensificarea si consolidarea simpatiei fata de fortele de stanga in Europa, in general, si Europa Rasariteana, in special. Pe cale de consecinta, ponderea categoriilor sociale marginale in viata publica sporeste, reprezentantii acestei categorii fiind dispusi sa schimbe "vechea stare" in folosul lor. Instaurarea totalitarismului comunist in Europa Orientala a fost un proces ce s-a desfasurat pe doua planuri, aproape inseparabile: venirea la putere a unor regimuri de orientare marxist-stalinista si apoi formarea unui sistem de state subordonate URSS. [3] Prezenta militara sovietica si includerea tarilor Europei Orientale in sfera de influenta a URSS au fost determinante pentru venirea la putere a partidelor comuniste.
1.Polonia 
In ceea ce priveste Polonia, interesul sovieticilor s-a concentrat asupra chestiunilor considerate de ei strategice si cu valabilitate pe tot cuprinsul Europei Orientale, si anume asigurarea victoriei comunistilor si punerea in practica a unui tip de politica interna de natura sa corespunda intereselor URSS. Guvernul comunist instaurat aici intr-o forma incipienta la 22 iunie 1944 uzurpa guvernul aflat in exil la Londra, printr un manifest dat publicitatii si adresat �poporului polonez� in care guvernul din exil era declarat ilegal. In anul 1947 au avut loc alegeri in care a invins Blocul Partidelor Democratice dominat de comunisti.Presedinte al noului parlament a fost ales liderul comunist Boleslaw Bierut, iar guvernul democrat popular era condus de Josef Cyrankiewicz. Se propunea si un program de renastere nationala de inspiratie socialista, in care se prevedea reforma agrara, iar baza politicii externe poloneze era �prietenia si colaborarea cu tarile coalitiei antihitleriste, in special cu URSS.�[4] 2.Cehoslovacia In CEHOSLOVACIA guvernul cu care s-a intors presedintele Edward Benis in 
luna mai 1945, fusese modelat la Moscova cu toate ca avea in componenta sa ministrii necomunisti.Rezultatele alegerilor desfasurate pe data de 26 mai 1946 au dat castig de cauza comunistilor dar insuficient pentru a guverna singuri.Postul de premier va fi ocupat de comunistul Klement Gottwald. Constienti de modesta lor influenta in societatea cehoslovaca in toamna anului 1947,pe fondul unor lipsuri alimentare in tara si a unor tensiuni internationale Est-Vest,comunistii au declansat un atac asupra tuturor celor suspectati de a nu fi de acord cu calea comunista de evolutie.Alegerile urmau sa se desfasoare in luna mai 1948.Toata lumea se astepta la un recul a extremei stangi.Comunistii ajutati de Moscova au trecut la ofensiva.Pe fondul unor tulburari sociale dirijate de Kremlin premierul Gottwald l-a somat pe presedintele Bernes sa accepte demisia ministrilor necomunisti si sa se formeze un guvern fara reactionari.La 30 mai au avut loc alegerile dupa sistemul listei unice.La 8 iunie 1947 Bernes a carui sanatate fragila fusese definitiv marcata de drama va demisiona.Va numi in luna septembrie a aceluiasi an.Astfel ei comunistii cehoslovaci care parusera sa fie cei mai blanzi din Europa Centrala si de Est, aveau sa se releve in anii �50 ca partidul cel mai stalinist probabil din zona. [5] 3.Romania 
In ROMANIA,coalitia fortelor politice care au rasturnat regimul maresalului Ion Antonescu n-a putut sa supravietuiasca mai mult de cateva luni de zile. S-a creat Frontul National Democrat,o trambulina de pe care comunistii vor prelua puterea cu ajutorul Moscovei.Dupa scenariile care au functionat si in alte tari de sub tutela Moscovei la sfarsitul lunii februarie,comunistii au trecut la asaltul asupra puterii organizand violente manifestari in strada. Lovitura impotriva guvernului N.Radescu a fost dirijata de Vîşinski care a sosit, pe 27 februarie, pe neasteptate la Bucuresti.La inceputul lunii martie A.J.Vîsinski a obligat pe regele Mihai I sa accepte formarea unui guvern condus de Petru Groza dominat de F.N.D Constituirea guvernului Groza a adus dupa sine totala subordonare a fortelor de ordine fata de comunisti fapt ce-a usurat actiunea de eliminare a opozantilor din viata politica mai ales dupa ce acesta a fost recunoscut si de occidentali.Alegerile desfasurate la 19 noiembrie 1946 prin frauda au fost castigate de comunisti.La 30 decembrie 1947 prin abolirea monarhiei a fost inlaturat si ultimul obstacol in calea desfasurarii dominatiei sovietice in Romania. 4.Bulgaria 
In BULGARIA a doua zi dupa patrunderea Armatei Rosii,a avut loc o insurectie cu un caracter comunist.In urma acestor evenimente s-a format un cabinet in care alaturi de comunisti au intrat si membrii ai altor formatiuni politice.Pentru asi consolida pozitiile in vederea instaurarii unui regim totalitarist stalinist,comunistii s-au grabit sa organizeze alegeri(18 noiembrie 1945)pe care le-au castigat.Dupa aceea a urmat un lung sir de activitati initiate de P.C.B.menite a da substanta regimului instituit.La 8 septembrie in urma unui referendum,a fost abolita monarhia si Bulgaria proclamata Republica Populara.La 22 noiembrie 1946,dupa alte alegeri se formeaza un cabinet condus de un vechi cominternist Gheorghi Dimitrov iar la 4 decembrie 1947 a fost adoptata o constitutie care a legiferat instituirea regimului dictaturii proletariatului.[6] 5.GERMANIA DE EST
Decizia Comisiei Consultative Europene din 1944 in definirea zonelor de ocupatie, a plasat Berlinul adanc in zona de est sovietica. Desi in primavara anului 1945 anglo-americanii au avut posibilitatea de a ajunge la Berlin inainte de sosirea rusilor,nu au facut-o.Trupele aliate occidentale au tranversat Rinul si au patruns in Germania,Churchill dorind sa asedieze si sa captureze Berlinul inaintea rusilor.Eisenhower a refuzat insa datorita prioritatii intelegerilor dintre aliati (privind viitoarele zone de ocupatie)pentru Berlin,incalcarea lor putand avea ca rezultat accidente politice. Cu toate ca primul ministru britanic a incercat sa-l determine pe Truman sa modifice decizia luata de Roosvelt,presedintele a refuzat sa reconsidere problema.Ca urmare,Berlin,Praga si Viena au cazut in mainile sovieticilor. Imediat dupa infrangerea Germaniei,URSS a inceput sa izoleze zona estica si s-o transforme intr-o regiune satelit din punct de vedere economic.Uniunea Sovietica dorea sa obtina avantaje rapide si maxime din propria zona de ocupatie. U.R.S.S. a inceput controlul asupra Germaniei de est inaintea conferintei de la Potsdam, concentrandu-si atentia in continuarea Partidului Comunist si stabilirea unui sindicat centralizat, sub control comunist. Creata la 9 iunie, administratia militara sovietica a autorizat, sub directa conducere a maresalului G.K.Jukov, crearea a patru �partide democratice� antifasciste: Partidul Comunist German(K.P.D), Partidul Social-Democrat(S.P.D.), Partidul Crestin-Democrat(C.D.U.) si Partidul Liberal(L.D.P.D.). Un partid Comunist-German a fost infiintat aproape imediat in Berlin, dar organizarea lui nu a fost deloc usoara. Sovieticii i-au plasat rapid pe comunistii germani in pozitii cheie in Berlin si in intreaga zona de est. Partidul Comunist German a avut insa greutati in transformarea sa intr-un partid national majoritar intrucat germanii ii detestau pe rusi privindu-i ca ocupanti.A fost aranjata o fuziune intre germani si social-democrati, fiind creat la inceputul anului 1946. Partidul Social Unit, asociat al administratiei militar sovietice. La sfarsitul anului 1946, sovieticii au pregatit intens preluarea controlului efectiv de catre Partidul Socialist Unit a tuturor guvernelor din zona de est.[7] 6.Iugoslavia 
In Albania partizanii s-au folosit de multa abilitate, de infrangerile catastrofale suferite de fortele naziste in Balcani, si la 23-24 octombrie 1944 Barat hotaraste instaurarea unui guvern condus de liderul lor Enver Hodja.La 1 decembrie 1944au loc alegeri pentru Adunarea Constituanta, fara adversari, comunistii au obtinut 93,88% din totalul sufragiilor.Noul lor guvern a proclamat la 11 februarie 1946 Albania republica populara cu o constitutie imprumutata de la Iugoslavia. In concluzie, principalul actor al instaurarii comunismului a fost U.R.S.S. Regimul aplicat de acesta a fost unul totalitarist in care toate domeniile erau conduse de un grup de oameni deseori membrii ai unui partid comunist. Masurile aplicate de rusi in Europa de Est difera de la o tara la alta rezultatul fiind in fiecare dintre ele instalarea unui regim comunist totalitarist dominat de Uniunea Sovietica. [1] J. F. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste din 1945 pana in zilele noastre, Iasi 1998, p.11 [2] Ibidem [3] Cosmin Popa, Nasterea imperiului sovietic, Bucuresti 2002, p.53 [4] Cosmin Popa, op. cit., p.56 [5] Idem, p.58 [6] Idem, p.111 [7] J. F. Soulet, op. cit., p.98,149,191.
luna mai 1945, fusese modelat la Moscova cu toate ca avea in componenta sa ministrii necomunisti.Rezultatele alegerilor desfasurate pe data de 26 mai 1946 au dat castig de cauza comunistilor dar insuficient pentru a guverna singuri.Postul de premier va fi ocupat de comunistul Klement Gottwald. Constienti de modesta lor influenta in societatea cehoslovaca in toamna anului 1947,pe fondul unor lipsuri alimentare in tara si a unor tensiuni internationale Est-Vest,comunistii au declansat un atac asupra tuturor celor suspectati de a nu fi de acord cu calea comunista de evolutie.Alegerile urmau sa se desfasoare in luna mai 1948.Toata lumea se astepta la un recul a extremei stangi.Comunistii ajutati de Moscova au trecut la ofensiva.Pe fondul unor tulburari sociale dirijate de Kremlin premierul Gottwald l-a somat pe presedintele Bernes sa accepte demisia ministrilor necomunisti si sa se formeze un guvern fara reactionari.La 30 mai au avut loc alegerile dupa sistemul listei unice.La 8 iunie 1947 Bernes a carui sanatate fragila fusese definitiv marcata de drama va demisiona.Va numi in luna septembrie a aceluiasi an.Astfel ei comunistii cehoslovaci care parusera sa fie cei mai blanzi din Europa Centrala si de Est, aveau sa se releve in anii �50 ca partidul cel mai stalinist probabil din zona. [5] 3.Romania In BULGARIA a doua zi dupa patrunderea Armatei Rosii,a avut loc o insurectie cu un caracter comunist.In urma acestor evenimente s-a format un cabinet in care alaturi de comunisti au intrat si membrii ai altor formatiuni politice.Pentru asi consolida pozitiile in vederea instaurarii unui regim totalitarist stalinist,comunistii s-au grabit sa organizeze alegeri(18 noiembrie 1945)pe care le-au castigat.Dupa aceea a urmat un lung sir de activitati initiate de P.C.B.menite a da substanta regimului instituit.La 8 septembrie in urma unui referendum,a fost abolita monarhia si Bulgaria proclamata Republica Populara.La 22 noiembrie 1946,dupa alte alegeri se formeaza un cabinet condus de un vechi cominternist Gheorghi Dimitrov iar la 4 decembrie 1947 a fost adoptata o constitutie care a legiferat instituirea regimului dictaturii proletariatului.[6] 5.GERMANIA DE EST
Regimul comunist din Iugoslavia beneficia de cea mai buna pozitie dintre toate guvernele socialiste din Europa de Est.Fortele partizanilor , care numarau 800000 de oameni , detineau controlul militar total.Nu existase nici o ocupatie sovietica sau aliata , astfel ca nu se punea problema vreunui amestec strain.Pe langa faptul ca guvernul central se afla in mainile AVNOJ, fusese instituita inca din timpul razboiului o structura administrativa eficienta care acoperea tot teritoriul tarii.
Unica limitare a puterii acestuia consta in acordul semnat intre Tito si Subarnic in privinta includerii guvernului lui si a catorva membri ai guvernului in exil de la Londra.La 1 noiembrie 1944 imediat dupa ocuparea Belgradului, o a doua intelegere a fost incheiata intre acesti 2 oameni care defineau mai amanuntit viitoarele aranjamente.S-a cazut de acord ca regale Petru sa nu revina in tara.
7.UNGARIA In Ungaria s-a constituit,in decembrie 1944 Frontul National de independenta(alcatuit din reprezentantii micilor proprietari,din national-taranisti,socialisti si comunisti)care la 21 decembrie desemneaza un guvern provizoriu aflat sub controlul unei comisii militare conduse de maresalul sovietic Voroşilov.La 1 februarie 1946,Ungaria a fost proclamata republica avand pe Tildi Zoltan presedinte si pe agrarianul Nagy Ferenc sef al guvernului.La alegerile generale din 31 august 1947, prin falsuri si inselaciuni, comunistii grupati in Frontul Independentei au obtinut majoritatea parlamentara.S-a constituit un guvern de coalitie in care comunistii erau predominanti.
8.ALBANIA 
15 februarie 2011 la 20:06
Foarte interesant articolul!ai facut foarte bine ca ai abordat situatia mai multor tari si cel mai important e ca ai redat toata informatia intr-un mod foarte clar si interesant!