Apariția vieții pe Pământ a reprezentat mult timp pentru omenire un semn de întrebare la care au încercat să răspundă atât oamenii de știință cât și teologii. Așa cum am vorbit în articolul legat de Geneză în majoritatea culturilor există legende legate de crearea vieții pe Pământ. Unii teologi au estimat date ale creației, care sunt fixate cu doar câteva mii de ani în urmă. De exemplu, în 1650, un episcop din Irlanda ar fi stabilit că lumea a fost creată în anul 4004 î. Hr. Acesta a plasat originea scheletelor (fosilelor) și a chochiliilor ce au fost descoperite în rocă în perioada potopului biblic afirmând că resturile ar fi aparținând creaturilor ce au pierit în urma acestuia. Fapt ce este greu de crezut având în vedere posibilitatea schimbării atât de bruște a planetei într-un timp atât de scurt.
De fapt, în urma progresului, în prezent rocile pot fi datate exact, măsurând cantitatea de elemente radioactive din compoziția rocilor. De exemplu, se știe că un izotop radioactiv de carbon se descompune la intervale fixe, iar acest fapt este utilizat pentru datarea cărbunelui cu vechime de până la 50.000 de ani. Alte elemente pot data roci cu vechime și mai mare și dovedesc că istoria Pământului a început în urmă cu peste 4,5 miliarde de ani.
Înmulțirea ființelor vii se situează în faza primară a istoriei Pământului, mai exact în precambrian (sau antecambrian). Istoria Pământului este împărțită în trei ere: era paleozoică (primară), era mezozoică (secundară) și era cuaternară, ultima perioadă a erei neozoice. În cursul erei primare, plantele și animalele s-au răspândit, trecând din apele marine în apele dulci, apoi, unele din ele au ieșit pentru a trăi pe pământ. Aceasta a fost una din etapele cruciale ale istoriei vieții.
Amfibienii (sau batracienii) reprezintă pionerii cucerrii pământurilor eliberate de apă. Unii vor evolua în reptile, treptat, în era primară, pentru ca apoi, în era secundară să se diversifice extraordinar de mult. Jurasicul și cretacicul (a doua și a treia perioadă a erei secundare prima fiind triasicul) se află sub dominația reptilelor. Cele mai impresionante din aceste reptile sunt dinozaurii. Acestea sunt animale vertebrate ce au dominat ecosistemele terestre. Etimologia acestui cuvânt a fost dată de către savantul englez Richard Owen în anul 1842 pentru a numi o clasă de reptile Supraordinul Dinosauria ce înseamnă șopârlă îngrozitoare (în grecește saura-deinos). Dinozaurii sunt împărțiți în mai multe familii. Unii dintre ei erau ierbivori, pe când alții carnivori. Pentru a se proteja de speciile carnivore ierbivorele au trebuit să se adapteze. Asfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile. Tipul cel mai cunoscut este diplodocus sau brontozaur : animale erbivore gigantice, ce aveau gâtul foarte lung , terminat cu un cap mic, și cu o coadă deasemeni foarte lungă. Aceștea atingeau dimensiuni colosale de 20 de metrii lungime si uneori de până la 30-50 de metrii (un dinozaur din Texas pare a fi atins această mărime). El își merită numele de superzaur .
Alte specii de dinozaur au ales o altă evoluție ("arme" naturale cum ar fi gulere osoase sau apariția unor spini osoși, o armură naturală) și alte metode de a se apăra, găsind adăpostul în deplasarea în grup. Dintre acestea cele mai impresionante sunt triceratops și stegozaurus.
Alți dinozauri erau bipezi și carnivori feroce. Aceștea erau greu de clintit datorită trepiedului ce era format din membrele inferioare și coadă. Cel mai cunoscut este Tyrannosaurus rex, al cărui craniu măsura peste un metru și jumătate.
Toate aceste specii de dinozaurii, și încă mulți alții, au trăit în jurasic și în cretacic, dar, la sfârșitul cretaciclului, acum aproximativ șaizeci de milioane de ani , ei au dispărut. Care poate fi explicația acestui fenomen?
Trebuie să specificăm încă de la început faptul că dispariția acestor coloși nu a fost atât de bruscă. Unele familii de dinozauri au dispărut de-a lungul timpului fiind înlocuite de altele. Însă la sfârșitul cretacicului, s-a produs o dispariție fără înlocuire. Astfel au fost emise tot felul de ipoteze, numeroși autori au încercat să explice dispariția acestor coloși. Dintre ipoteze amintim: dispariția naturală prin îmbătrânirea speciilor, dereglarea metabolismului, cauze legate de modul de alimentare, factori biologici ca paraziții sau epidemiile, lupta cu mamiferele ce apăruseră. Alte ipoteze ar fi cele legate de cataclisme precum erupții vulcanice sau a unui meteorit ce ar fi lovit Terra. Aceste ipoteze pică în momentul în care la o analiză mai atentă nu se poate explica de nu au dispărut și alte animale contemporane lor (rechini, broaștele țestoase, crocodili). Una din cele mai plauzibile teorii a fost cea a schimbării climatice. Răcirea globului se pare a fi una din cele mai probabile cauze a dispariției acestor coloși sup a căror pași se zguduia cândva pământul.
0 Response to " Apariția și dispariția coloșilor "
Trimiteți un comentariu