articol realizat de Spinu Sebastian
Primul război mondial l-a marcat pe Titulescu în aceeaşi măsură în care afectase ţara. În ciuda alianţei personale a regelui Carol I cu Germania şi Austria, România a rămas neutră până când aliaţii i-au oferit de la Ungaria Transilvania, ca recompensă pentru intrarea în război, în 1916, împotriva Puterilor Centrale. Titulescu s-a situat de partea Antantei încă de la începutul războiului. Nu numai simpatia pentru Franţa, ci şi înţelegerea faptului că numai o victorie a Aliaţilor putea să garanteze României păstrarea Transilvaniei i-a motivat pe Titulescu şi pe colegii săi să sprijine intrarea României în război de partea Antantei. După încheierea războiului, Titulescu a militat neobosit pentru Comitetul Naţional Român[2] în capitalele aliate, organism denumit mai târziu Consiliul Naţional al Unităţii Româneşti, făcând propagandă cauzei româneşti printre liderii politici ai Franţei şi ai Angliei, mulţi dintre ei devenindu-i chiar prieteni. Această activitate dintre anii 1918-1919 a însemnat primele sale demersuri diplomatice şi l-au ajutat să pătrundă în complexitatea relaţiilor internaţionale[3].
0
comments