articol realizat de Munteanu Adrian Alin
Senzația de sete reprezintă corelația psihologică cu funcțiile metabolice ale apei. În domeniul psihologiei sociale băutura a jucat un rol mai important decât mâncarea odată cu descoperirea primitivă a fermentării și mai târziu a distilării astfel încât alcoolul etilic a devenit un constituent al băuturii. Din momentul în care a fost înțărcat de la laptele mamei sale omul a văzut apa ca băutură "naturală". În urma experimentării senzația de sete a fost înlocuită de simțul gustului ce avea să fie satisfăcut printr-o serie de descoperiri care aveau să atribuie băuturilor atât proprietăți alimentare cât și medicinale. Aceste descoperiri s-au datorat sedentarizării omului ce devine din vânător nomad, agricultor și începe să conserve grânele. În urma fermentării cerealelor oamenii descopereau astfel că pot obține o băutură hrănitoare și bună la gust numită mai târziu "bere". Berea ar fi apărut cel mai probabil în urmă cu circa 6000 de ani. Dovezi ale producerii și consumării de bere au putut fi depistate
în Egipt chiar din perioada Predinastică (5500-3100 î.Hr.) la Abadiyeh într-un cimitir specific perioadei, situat pe malul de est al Nilului și la Naqada pe malul de vest al Nilului unde au fost descoperite vase cu sedimente de bere. Pentru egipteni berea era un important aliment în dieta lor zilnică ea regăsindu-se și printre proviziile pregătite pentru viața de apoi. Egiptenii îi atribuiau inventarea berii zeului Osiris. Berea pregătită pentru consumul zilnic nu ar fi fost foarte alcoolizată și prin urmare ar fi avut o perioadă mai scurtă de valabilitate impunând astfel consumul imediat. Era foarte apreciată mai ales în regiunile în care vița de vie nu creștea, un produs țesut în existența de zi cu zi și consumat de toate categoriile sociale de la Faraon în jos. Berea și pâinea erau adeseori folosite ca metodă de plată pentru muncitori.Se pare că tot egiptenii sunt cei care le-ar fi făcut cunoscută berea romanilor și grecilor care o considerau o băutură a celor săraci. Ea a fost menționată în scrierile grecești ale lui Sofocle, Herodot sau Xenofon sub denumirea de zythos iar în cele romane ale lui Plinius cel Bătrân, Plutarh (de origine greacă) sau Gaius Suetonius Tranquillus ca cerevisia. Suetonius și Plutarh scriau despre Iulius Caesar că ar fi fost un împătimit băutor de bere iar atunci când a trecut Rubiconul cu legiunile sale pentru a cuceri Roma, Caesar a sărbătorit cu bere. Popoarele germanice au cunoscut berea aproximativ în aceeași perioadă. Cornelius Tacitus amintește despre înfrângerea generalului roman Varus, trimisul împăratului Augustus, provocată de către armata condusă de Arminius a cărei succes s-ar fi datorat consumului liber de bior (bere). Tribul Alemanilor menționat prima dată de Dio Cassius acorda o deosebită atenție berii ce era făcută sub supravegherea preoților care o binecuvântau în urma unor serii de ritualuri înaite de a fi băută.
În spațiul românesc adevărata producție de masă a berii se leagă de începutul secolului al XIX-lea când este inaugurată în anul 1809 la marginea Bucureștiului o fabrică de bere de către Johann de Gotha, fabrică ce avea să fie distrusă de flăcări în timpul revoluției de la 1821.
Recomandăm pentru un studiu mai amănunțit celor pasionați de acest subiect :
N. Basilescu, Istoria berei și criza viticolă, Ed. Minerva, București, 1910;
Salem, F. W. (Frederick William), (1880), Hartford, Conn. : F. W. Salem & Co. ;
Ian S. Hornsey, A history of beer and brewing, The Royal Society of Chemistry, Cornwall, UK, 2003.
0 Response to " Originea berii "
Trimiteți un comentariu