articol realizat de Munteanu Adrian Alin
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mulți români continuau să trăiască în afara granițelor Principatelor Unite și ale Regatului României. Principalul țel al liderilor români din Transilvania din acea perioadă a fost autonomia politică. Acesta a fost motivul lor de adunare în timpul Revoluției de la 1848. Autonomia Transilvaniei a reprezentat astfel problema centrală la toate adunările politice românești între 1869 și 1890 [1].
Anii 1892-1894 au adus în atenția cercurilor politice și a opiniei publice engleze o realitate mai puțin cunoscută aici ca și în alte state europene, situația de oprimare națională a românilor din cadrul Monarhiei Austro-Ungară. Dacă situația naționalităților din Imperiul Austro-Ungar era mai puțin cunoscută opiniei publice, nu același lucru se poate spune despre cercurile guvernamentale. Acestea erau foarte bine informate
0
comments
